Teoria culorilor


Diferențiem culorile în funcție de caracterul in sine, luminozitate (valoare) și intensitate (saturație).

Culorile percepute de noi pentru anumite suprafețe sunt de fapt capacitatea acelor suprafețe de a absorbi anumite unde luminoase și a le reflecta pe celelalte.

In functie de componenta calorica, culorile se impart in calde si reci. Această împărțire a culorilor a luat în considerare și efectul acestora asupra psihicului. Astfel culorile calde crează o senzație de căldură (exp. galben), iar cele reci senzație de răcoare (exp. albastru)

Trecând o rază de lumină printr-o prismă Newton a obținut prin refracție cele 7 culori ale curcubeului: roșu, oranj, galben, verde, albastru, indigo, violet.

Young continuând studiile lui Newton a observat că doar 3 din cele 7 culori formează lumina albă: roșu, verde și albastru – considerate culori primare.

Herman von Helmholtz mergând mai departe a ajuns la concluzia că ochii pot detecta doar cele 3 culori primare. Teoria lui spune că fiecare obiect este codat /descompus în creier în procente diferite de roșu, verde și albastru și astfel ochiul ajunge să perceapă culoarea.

Cercul cromatic a lui Hering –  Hering a formulat o teorie diferita de Helmholtz. În opinia lui galbenul este culoarea primară alături de roșu și albastru alături de alb și negru.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s